Definiția cuvântului „goliciune”

goliciune — substantiv

1. starea omului gol; (p.ext.) părțile goale ale trupului.
2. starea omului zdrențăros, sărac.
3. starea unui loc gol, lipsit de vegetație, sărac, pustiu.
4. (fig.) aspectul real (și neplăcut, crud) al unui lucru, al unei soluții etc.