goană
/'go̯a.nə/Etimologie
Din a goni (derivat regresiv).
Definiții
- deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă.
- viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă.
- vânătoare (cu gonaci și câini); haită.
- rarprigoană, persecuție.
- (pop.) împerechere a vacii cu taurul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | goană | goane |
| genitiv-dativ | goanei | goanelor |
| vocativ | goană | goanelor |
| articulat | goana | goanele |