giubea
/ʤjuˈbe̯a/Etimologie
Din turcă cüppe.
Definiții
- haină lungă și largă din postav (fin), adesea căptușită cu blană, purtată, în trecut, de boieri.
- haină largă și lungă de postav purtată de preoți și, în unele locuri, de țărani.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | giubea | giubele |
| genitiv-dativ | giubelei | giubelelor |
| vocativ | giubea | giubelelor |
| articulat | giubeaua | giubelele |