ghiulea
/ɡjuˈle̯a/Etimologie
Din turcă gülle.
Definiții
- proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ghiulea | ghiulele |
| genitiv-dativ | ghiulelei | ghiulelelor |
| vocativ | ghiulea | ghiulelelor |
| articulat | ghiuleaua | ghiulelele |