ghicitor

/gi.ʧi'tor/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din a ghici + sufixul -tor.

„Și ghicitoarea după ghicitor.”Înțelepciune și prostie
„Fă-mă, mamă, ghicitor”Noroc și soartă
„Ghicitorul înainte iar nu în urmă ghicește; acela ghicitor bun”Noroc și soartă Înțelepciune și prostie
„Ghicitorul înainte iar nu în urmă ghicește”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică