gângav
/'gɨn.gav/Etimologie
Din slavă (veche) gongnavŭ.
Definiții
- care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit; bâlbâit.
gângav
/'gɨn.gav/Definiții
- persoană care vorbește greu, nedeslușit și împiedicat, repetând silabele; gângăvit; bâlbâit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | gângav | gângavi |
| genitiv-dativ | gângavului | gângavilor |
| vocativ | gângavule | gângavilor |
| articulat | gângavul | gângavii |
Proverbe & zicători
- „Cu chiorii chiorești, cu gângavii gângăvești.”Prietenie și dușmănie
- „N-aștepta de la gângav vorbă deslușită.”Vorbă și tăcere
- „N-aștepta de la gângav vorbă deslușită”Vorbă și tăcere
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică