făgăduință

/fə.gə.duˈin.ʦə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a făgădui + sufixul -ință.

„Făgăduința domnilor, nădejdea nebunilor.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„A trăi ca în pămîntul făgăduinței”
„Făgăduința domnilor”Vorbă și tăcere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică