Etimologie

Din latină fuga.

Definiții

1. deplasare cu pași mari și repezi; alergare, goană.
2. (adverbial; în forma fuga) repede, degrabă.
3. părăsire grabnică (și uneori pe ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie.
4. înclinare spre axa galeriei a montanților unei armături sau ai unui cadru în formă de trapez.
5. formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului.

Declinare

Etimologie

Din fugi.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru fugi.