fugii
/fuˈʤiː/Etimologie
Din fugi.
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru fugi.
fugă
/ˈfu.gə/Etimologie
Din latină fuga.
Definiții
- deplasare cu pași mari și repezi; alergare, goană.
- (adverbial; în forma fuga) repede, degrabă.
- părăsire grabnică (și uneori pe ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie.
- înclinare spre axa galeriei a montanților unei armături sau ai unui cadru în formă de trapez.
- formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fugă | fugi |
| genitiv-dativ | fugii | fugilor |
| vocativ | fugă | fugilor |
| articulat | fuga | fugile |
Proverbe & zicători
- „Fugii de la naiba și dedei peste dracu.”Noroc și soartă
- „Fugii de lup și dădui de urs.”Noroc și soartă
- „Fugii de la naiba și dedei peste dracu”Noroc și soartă
- „Fugii de lup și dădui de urs”AnimaleNoroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică