← înapoi la căutare

fragă

/ˈfra.ɡə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină fraga () < fragum.

Definiții

partea comestibilă a fragului (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele.
(reg.; uneori determinat prin "de pom") dudă.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	fragă	fragi
genitiv-dativ	fragii	fragilor
articulat	fraga	fragile

Sinonime: 1: (bot.) (reg.) pomiță, 2: dudă

Proverbe & zicători

„De dorul fragilor mănâncă frunzele.”Mâncare și băutură Dragoste și iubire
„Pentru fragă, și frunză ți-e dragă.”Dragoste și iubire
„În dorul fragilor rozi cotoarele.”Dragoste și iubire
„În pofida fragilor mănâncă frunzele”Mâncare și băutură
„Pentru fragă”
„În dorul fragilor rodi coțofenele”Natură
„Nu e de fragă, ci e de desagă”Mâncare și băutură
„Vii (te duci) cu gura la fragi”Mâncare și băutură
„În pofida fragilor te îneci cu foi”
„In pofida fragilor mănâncă frunzele.”Mâncare și băutură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică