flutura
/flu.tuˈra/Etimologie
Din fluture.
Definiții
- (v.intranz.) (despre insecte, păsări etc.) a mișca, a bate din aripi; (p.ext.) a zbura.
- (v.intranz.) (despre steaguri, haine, plete etc.) a se mișca, a se legăna în vânt; a fâlfâi.
- (v.intranz.) (reg.; cu determinările „din cap” sau „din coarne”) a mișca, a scutura, a da din cap sau (despre vite) din coarne.
- (v.tranz.) a mișca un obiect încoace și încolo, a agita în aer, a face să fâlfâie; a fluștura.
- (v.tranz.) a învârti prin aer (amenințător) o sabie, un băț etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | flutura | fluturau |