flacără
/'fla.kə.rə/Etimologie
Din latină *flaccula (= facula).
Definiții
- masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară, văpaie; flamă.
- (fig.) înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | flacără | flăcări |
| genitiv-dativ | flăcării | flăcărilor |
| vocativ | flacără | flăcărilor |
| articulat | flacăra | flăcările |