fiul
/ˈfi.ul/Etimologie
Din fiu.
Definiții
- forma de singular articulat pentru fiu.
fiu
/fiw/Etimologie
Din latină fīlius.
Definiții
- persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi.
- (la voc.) termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc.
- (fig.) cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat).
Exemple
- Are tata trei fii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fiu | fii |
| genitiv-dativ | fiului | fiilor |
| vocativ | fiule | fiilor |
| articulat | fiul | fiii |
Sinonime: 1: băiat, copil, fecior, (înv. și pop.) făt, (Ban.) cocon, 2: (art.) junior
Antonime: fiică
Proverbe & zicători
- „După mumă știe, așa face și fiul și fiica”Familie
- „Ce fel e tata e și fiul”Familie
- „Tatăl aduce paiele ca aurul, fiul risipește”Bani și avereFamilie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică