finic
/fi'nik/Etimologie
Din neogreacă φοίνιξ (foínix), prin intermediul slavă finikŭ.
Definiții
- (bot.) (înv.) (Phoenix dactylifera) arbore exotic din familia palmierilor, cu trunchiul înalt până la 25 m, cu frunze mari de 2-3 m și cultivat pentru fructele comestibile.
- (înv. și reg.) centimă dintr-o coroană austriacă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | finic | finici |
| genitiv-dativ | finicului | finicilor |
| vocativ | finicule | finicilor |
| articulat | finicul | finicii |
Sinonime: (bot.) curmal, pfenig