Definiția cuvântului „finic”
finic — substantiv
- (bot.) (înv.) (Phoenix dactylifera) arbore exotic din familia palmierilor, cu trunchiul înalt până la 25 m, cu frunze mari de 2-3 m și cultivat pentru fructele comestibile.
- (înv. și reg.) centimă dintr-o coroană austriacă.
finic — adjectiv
- care provine din extremitatea nord-vestică a Rusiei europene ṣi mai ales din Finlanda.