fiece

/fi.eˈʧe/

adjectiv?

Etimologie

Din fie + ce.

(adj.nehot.) (pop.) care este, se socotește, se întâmplă, se ia etc. fiecare în parte, în fiecare zi etc.; fitece.

„Fiece nebun știe să câștige, dar nu știe să păstreze.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„După ce s-a întâmplat ceva, atunci fiece babă poate proroci.”Înțelepciune și prostie

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică