făcălețul
/fə.kəˈle.ʦul/Etimologie
Din făcăleț.
Definiții
- forma de singular articulat pentru făcăleț.
făcăleț
/fə.kəˈleʦ/Etimologie
Din verbul a făcăli + -eț. Confer maghiară fakalán.
Definiții
- băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | făcăleț | făcălețe |
| genitiv-dativ | făcălețului | făcălețelor |
| vocativ | făcălețule | făcălețelor |
| articulat | făcălețul | făcălețele |
Proverbe & zicători
- „A amesteca vorba, ca făcălețul mămăliga”Vorbă și tăcere
- „A învățat să mănuiască făcălețul”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică