← înapoi la căutare

făcăleț

/fə.kəˈleʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din verbul a făcăli + -eț. Confer maghiară fakalán.

Definiții

  1. băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativfăcălețfăcălețe
genitiv-dativfăcălețuluifăcălețelor
vocativfăcălețulefăcălețelor
articulatfăcălețulfăcălețele

făcălețul

/fə.kəˈle.ʦul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din făcăleț.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru făcăleț.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică