fățărnicie

/fə.ʦər.niˈʧi.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din fățarnic + sufixul -ie.

lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, fățărie.

„Smerenia cu fățărnicie, întreagă viclenie, și ferice de cine o are”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie
„Departe de tronul tău, lingușirea, fățărnicia și cumplirea”Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică