dumica
/du.mi'ka/Etimologie
Din latină *dēmῑcāre, de la mῑca („bucățică”), confer mică.
Definiții
- (v.tranz.) (pop.) a sfărâma, a rupe, a tăia în bucățele, a fărâmița un aliment; (în special) a mesteca în gură un aliment.
- a tăia pe cineva în bucăți; p. ext. a distruge, a nimici.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dumica | dumicau |
Sinonime: 1: amesteca, ciopârți, mesteca, sfârteca, sfâșia, 2: distruge, nimici, prăpădi