← înapoi la căutare

duhovnic

/du'hov.nik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din slavă (veche) duhovĩnikŭ.

Definiții

  1. preot care spovedește pe credincioși; confesor.
  2. (fig.) persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativduhovnicduhovnici
genitiv-dativduhovniculuiduhovnicilor
vocativduhovniculeduhovnicilor
articulatduhovniculduhovnicii

duhovnicul

/duˈhov.ni.kul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din duhovnic.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru duhovnic.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică