duhovnicul
/duˈhov.ni.kul/Etimologie
Din duhovnic.
Definiții
- forma de singular articulat pentru duhovnic.
duhovnic
/du'hov.nik/Etimologie
Din slavă (veche) duhovĩnikŭ.
Definiții
- preot care spovedește pe credincioși; confesor.
- (fig.) persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | duhovnic | duhovnici |
| genitiv-dativ | duhovnicului | duhovnicilor |
| vocativ | duhovnicule | duhovnicilor |
| articulat | duhovnicul | duhovnicii |
Proverbe & zicători
- „Duhovnicul spovedește și pe cel bun”Înțelepciune și prostie
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică