duhovnicul (toate sensurile)

Definiția cuvântului „duhovnicul”

duhovniculsubstantiv

  1. preot care spovedește pe credincioși; confesor.
  2. (fig.) persoană căreia cineva îi încredințează toate tainele, gândurile, intențiile sale intime.

duhovniculsubstantiv

  1. forma de singular articulat pentru duhovnic.