drăguț
/drəˈguʦ/Etimologie
Din drag + sufixul -uț.
Definiții
- drăgălaș, frumușel, grațios (ca înfățișare sau comportare); iubit, drag.
drăguț
/drəˈguʦ/Definiții
- (fam.) termen alintător cu care te adresezi unei persoane iubite sau folosit când vorbești despre o asemenea persoană.
- (pop.) iubit, ibovnic, amant.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | drăguț | drăguți |
| genitiv-dativ | drăguțului | drăguților |
| vocativ | drăguțule | drăguților |
| articulat | drăguțul | drăguții |
Proverbe & zicători
- „Un drăguț pe altul de vrăjmaș îl socotește, fie și prieten”Dragoste și iubirePrietenie și dușmănie
- „Drăguțul lesne se depărtează, iar bărbatul, cam anevoie”Dragoste și iubireFemeie și bărbat
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică