doilea
/ˈdoj.le̯a/Etimologie
Din doi + le + a.
Definiții
- (num.ord.) (precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) care se află între întâiul și al treilea.
Proverbe & zicători
- „Omul sărac e al doilea drac”Bani și avere
- „Cine își ridică cracii la al doilea bărbat, de obște să înțeleagă”Femeie și bărbat
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică