dogit
/do'ʤit/Etimologie
Din a (se) dogi.
Definiții
- (despre vase făcute din doage) cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri.
- (fig.) (despre voce) răgușit, hodorogit.
dogi
/do'ʤi/Etimologie
Din doagă.
Definiții
- (v.refl.) (despre butoaie, putini etc.) a avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte.
- (v.refl.) (fig.) (despre voce) a suna răgușit.
Exemple
- Uscăciunea dogește butoaiele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | dogea | dogeau |
Proverbe & zicători
- „Capul cel tâmpit, odorogește ca un butoi dogit.”Înțelepciune și prostieVorbă și tăcere
- „Capul cel tâmpit, odoroagește ca un butoi dogit”Înțelepciune și prostie
- „Cap dogit”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică