dogit

/do'ʤit/

adjectiv?

Etimologie

Din a (se) dogi.

(despre vase făcute din doage) cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri.
(fig.) (despre voce) răgușit, hodorogit.

„Capul cel tâmpit, odorogește ca un butoi dogit.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Capul cel tâmpit, odoroagește ca un butoi dogit”Înțelepciune și prostie
„Cap dogit”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică