← înapoi la căutare

doagă

/'do̯a.gə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină doga.

Definiții

fiecare dintre bucățile de lemn (puțin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri.
(fig.) fire, mentalitate (ciudată, sucită).

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	doagă	doage
genitiv-dativ	doagei	doagelor
vocativ	doagă	doagelor
articulat	doaga	doagele

Proverbe & zicători

„Cuiva îi lipsește o doagă.”Înțelepciune și prostie — Nu e întreg la minte
„A-i lipsi vreo doagă.”Sănătate și boală Înțelepciune și prostie
„E numai într-o doagă.”Sănătate și boală Înțelepciune și prostie
„Judecata e oloagă când lipsește în cap o doagă.”Înțelepciune și prostie
„Judecata-i e oloagă, că-i lipsește-n cap o doagă.”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică