← înapoi la căutare

dințar

/din'ʦar/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din dinte + sufixul -ar.

Definiții

  1. unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui.
  2. grătar în dreptul scocului morii.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdințardințare
genitiv-dativdințaruluidințarelor
vocativdințaruledințarelor
articulatdințaruldințarele

dințare

/din'ʦa.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a dința.

Definiții

  1. acțiunea de a dința și rezultatul ei.
  2. (concr.) totalitatea dinților unui obiect.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdințaredințări
genitiv-dativdințăriidințărilor
vocativdințaredințărilor
articulatdințareadințările

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică