dințare (toate sensurile)

Definiția cuvântului „dințare”

dințaresubstantiv

  1. unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui.
  2. grătar în dreptul scocului morii.

dințaresubstantiv

  1. acțiunea de a dința și rezultatul ei.
  2. (concr.) totalitatea dinților unui obiect.