dimineții
/di.miˈne.ʦiː/Etimologie
Din dimineață.
Definiții
- forma de genitiv-dativ singular articulat pentru dimineață.
Din dimineață.
Din locuțiunea adverbială de *mâneață (< latină *manitia). Confer (pentru formă) deseară.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dimineață | dimineți |
| genitiv-dativ | dimineții | dimineților |
| vocativ | dimineață | dimineților |
| articulat | dimineața | diminețile |
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică