dimineață
/di.miˈne̯a.tsə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din locuțiunea adverbială de *mâneață (< latină *manitia). Confer (pentru formă) deseară.
Definiții
- partea de la început a zilei (din zori până la prânz).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dimineață | dimineți |
| genitiv-dativ | dimineții | dimineților |
| vocativ | dimineață | dimineților |
| articulat | dimineața | diminețile |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de genitiv-dativ singular articulat pentru dimineață.