diamantul
/di.aˈman.tul/Etimologie
Din diamant.
Definiții
- forma de singular articulat pentru diamant.
diamant
/di.aˈmant/Etimologie
Din franceză diamant.
Definiții
- varietate cristalină de carbon, de obicei transparentă și cu luciu puternic, având cea mai mare duritate dintre toate mineralele și folosită ca piatră prețioasă sau la diverse unelte de șlefuit, de tăiat și zgâriat; adamant.
- unealtă pentru tăiatul sticlei, alcătuită dintr-un diamant comun fixat într-un suport metalic cu mâner.
- cel mai mic corp de literă de tipar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | diamant | diamante |
| genitiv-dativ | diamantului | diamantelor |
| vocativ | diamantule | diamantelor |
| articulat | diamantul | diamantele |
Proverbe & zicători
- „Giuvaiergiu bun își cunoaște diamantul.”Înțelepciune și prostie
- „Giuvaiergiu bun își cunoaște diamantul”Înțelepciune și prostieMuncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică