dezmierdare

/dez.mjerˈda.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a dezmierda.

acțiunea de a (se) dezmierda și rezultatul ei; alintare; gest sau vorbă care dezmiardă.
răsfăț.

„Dezmierdarea cea mare, sfiicios și ticălos pe om îl face”Înțelepciune și prostie
„Cei mai mari se prăpădesc în dulceața dezmierdărilor”Înțelepciune și prostie
„De orice dezmierdare, îndată să te saturi, iar de înțelepciune”Înțelepciune și prostie
„Dezmierdarea fără vreme, necinste la vreme”Timp

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică