destoinicie
/des.toj.ni'ʧi.e/Etimologie
Din destoinic + sufixul -ie.
Definiții
- însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | destoinicie | — |
| genitiv-dativ | destoiniciei | — |
| vocativ | destoinicie | — |
| articulat | destoinicia | — |