descăleca
/des.kə.le'ka/Etimologie
De la încăleca, după echivalența încuia-descuia, îmbrăca-dezbrăca, etc. sau din latină *dĭscaballĭāre. Cel de al doilea sens se datorează desigur unei influențe turanice, căci se știe că anumite seminții turanice trăiau în corturi portabile și că, pentru ele, „a descăleca” însemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu.
Definiții
- (v.intranz.) a coborî, a se da jos de pe cal.
- (termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești) a se așeza într-un loc, întemeind o țară.
Exemple
- A descăleca de pe cal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | descăleca | descălecau |
Sinonime: 1: (înv.) pedestri
Antonime: 1: încăleca