desculța
/des.kulˈʦa/Etimologie
Din latină *discuiciare sau din română desculț.
Definiții
- (v.refl. tranz.) (reg.) a (se) descălța.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | desculța | desculțau |
Proverbe & zicători
- „Pe brumă desculț și pe rouă încălțat.”NaturăTimp
- „Pe brumă desculț și pe rouă încălțat”
- „Ar veni desculț șapte hotare”
- „Trage, Duță, ci desculță”
- „Desculț”
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică