deochiul
/deˈo.kjul/Etimologie
Din deochi.
Definiții
- forma de singular articulat pentru deochi.
deochi
/deˈokʲ/Etimologie
Din de + a ochi.
Definiții
- putere (magică) pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu răutate, invidie etc.).
- efectul privirii care deoache; boală pricinuită de această privire; deochetură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | deochi | deochiuri |
| genitiv-dativ | deochiului | deochiurilor |
| vocativ | deochiule | deochiurilor |
| articulat | deochiul | deochiurile |
Proverbe & zicători
- „A se întrece cu deochiul”Noroc și soartă
- „A-l trece cu deochiul”Sănătate și boală
- „A-și găsi deochiul”Sănătate și boală
- „Deochiul mănâncă mațele deochiatului de aceea are eșire.”Sănătate și boală
- „Deochiul mănâncă mațele deochiatului de aceea are eșire”Sănătate și boală
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică