dedat
/de'dat/Etimologie
Din a (se) deda.
Definiții
- (construit cu prep. „cu”, „la”, sau cu un verb la conjunctiv sau la infinitiv) deprins, obișnuit.
- (construit cu prep. „la” sau cu dativul) care se ocupă cu..., înclinat la...; consacrat...
deda
/de'da/Etimologie
Origine incertă. Se consideră în general ca reprezentant direct al latină dedĕre, prin intermediul unei variantă vulgară *dedāre (Pușcariu 493; Candrea-Dens., 472; REW 2511; Candrea; Rosetti, I, 167) nu este însă atestat uzul său popular, sau anterior sec. XIX.
Definiții
- (v.refl.) a se deprinde, a se obișnui, a se familiariza (cu ceva), a se acomoda.
- a se consacra, a se dedica la ceva.
- a se obișnui cu fapte rele; a se nărăvi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | deda | dedau |
Sinonime: 1: se aclimatiza, se deprinde, se obișnui, 2: consacra, dedica, devota, 3: se nărăvi
Proverbe & zicători
- „Dedat cu necazul ca țiganul cu schânteile.”Noroc și soartă
- „Dedat cu necazul ca țiganul cu schinteile”
- „Dedat cu hamul, ca alba cu răul”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică