datină
/'da.ti.nə/Etimologie
Din slavă (veche) dĕdina („moștenire”).
Definiții
- obicei sau deprindere consfințită în timp și devenită tradițională pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță.
- rarregulă, tipic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | datină | datini |
| genitiv-dativ | datinii | datinilor |
| vocativ | datină | datinilor |
| articulat | datina | datinile |