damna
/dam'na/Etimologie
Din franceză damner < latină damnare.
Definiții
- (v.tranz.) (livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) a condamna la chinurile infernului.
- (v.tranz.) a blestema.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | damna | damnau |
Proverbe & zicători
- „A nu fi de nici un Dâmn-ajută”Noroc și soartă
- „A da zor cu Dâmn-ajută”Muncă și lene
- „Mai de Dâmn-ajută”Noroc și soartă
- „Un Dâmn-ajută”Noroc și soartă
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică