dalacul
/daˈla.kul/Etimologie
Din dalac.
Definiții
- forma de singular articulat pentru dalac.
dalac
/da'lak/Etimologie
Din turcă dalak („splină”).
Definiții
- (med. și med.vet.) antrax.
- (bot.) (Paris quadrifolia) plantă erbacee otrăvitoare din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă, terminată cu o unică floare verzuie și cu fructul o boabă neagră-albăstrie de mărimea unui bob de mazăre; frunzele acestei plante sunt întrebuințate în popor pentru vindecarea dalacului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | dalac | dalacuri |
| genitiv-dativ | dalacului | dalacurilor |
| vocativ | dalacule | dalacurilor |
| articulat | dalacul | dalacurile |
Sinonime: (med.) antrax, (bot.) (reg.) aișor, bobiță, răsfug, boaba-vulpii, mărul-lupului, poama-vulpii, strugurul-lupului
Proverbe & zicători
- „Cu ban de aur se descântă dalacul la cai, și scapă.”Bani și avereAnimale
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică