darac
/daˈrak/Etimologie
Din turcă darak, tarak (Șeineanu, II, 155). Confer neogreacă ταράχι (taráchi) și bulgară дарак (darak).
Definiții
- unealtă de pieptănat și de scărmănat lâna, cânepa sau inul, formată dintr-un sistem de piepteni cu dinți mari de oțel, fixați pe un suport.
- mașină de lucru alcătuită din două piese cu suprafețe cilindrice concentrice și cu dinți în formă de cuie, folosită pentru scărmănatul lânii și al altor materiale textile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | darac | darace |
| genitiv-dativ | daracului | daracelor |
| vocativ | daracule | daracelor |
| articulat | daracul | daracele |