călători
/kə.lə.toˈri/Etimologie
Din călător.
Definiții
- (v.intranz.) a face un drum spre un loc (mai) depărtat; a fi pe drum.
- a fi călător, a fi la drum.
- (v.refl.) (fig. reg.) a se sfârși; a muri.
Exemple
- Pe unde n-a călătorit?
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | călătorea | călătoreau |
Sinonime: 1: colinda, cutreiera, peregrina, umbla, voiaja, (rar) drumui, (înv.) strănici