← înapoi la căutare

cuta

/ku'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din cută.

Definiții

  1. (v.tranz.) a încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa.
  2. (v.refl.) (despre scoarța pământului) a suferi o cutare.
  3. (v.refl.) (despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) a se zbârci; a se rida; (p.ext.) (despre oameni) a îmbătrâni.

Declinare

CazSingularPlural
verbcutacutau

cută

/'ku.tə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din bulgară кута (kuta).

Definiții

  1. îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu.
  2. urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite.
  3. încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice.
  4. zbârcitură (a obrazului); rid, creț.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcutăcute
genitiv-dativcuteicutelor
vocativcutăcutelor
articulatcutacutele

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică