← înapoi la căutare

curge

/ˈkuɾ.ʤe/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină currere (după merge).

Definiții

  1. (v.intranz.) (despre ape) a se mișca necontenit în direcția pantei.
  2. (despre ploaie) a cădea din abundență, întruna.
  3. a pluti.
  4. (despre sânge) a circula.
  5. (despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) a se scurge, a picura.
  6. a supura.
  7. (despre unele materii trecute în stare lichidă) a se prelinge.
  8. a lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.
  9. a se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.
  10. a atârna, a spânzura.
  11. (despre grupuri de ființe sau de vehicule) a se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi.
  12. (fig.) (despre vorbe, discursuri, stil etc.) a se înșira cu ușurință.
  13. (despre timp, viață, zile etc.) a trece, a se desfășura.
  14. (despre termene, dobânzi) a se socoti, a începe de la...
  15. (înv.; despre apariția unui fenomen) a rezulta, a proveni, a decurge.

Exemple

  • Apa curge lin la vale.
  • Apa curge, pietrele rămân.
  • Curgeau pe râu scânduri rupte.
  • Îi curge lacrimi din ochi.
  • A curs lumânarea.
  • Curge butoiul.
  • Părul curge pe spate.
  • Părul lung curgea în vițe până pe spate.

Declinare

CazSingularPlural
verbcurgeacurgeau

Sinonime: 1: (astăzi rar) se scurge, (pop.) merge, (înv. și reg.) cure, râura, (înv.) purcede, trece, 4: circula, 5: -i pica, -i picura, i se prelinge, i se scurge, (pop.) -i merge, 6: supura, 10: atârna, 2: trece, 4: rezulta, proveni

cure

/'ku.re/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Confer curge.

Definiții

  1. formă alternativă pentru curge.

Declinare

CazSingularPlural
verbcureacureau

curs

/kurs/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din latină cursus (cu unele sensuri după franceză cours).

Definiții

  1. mișcare a unei ape curgătoare în direcția pantei; (p.ext.) albia, întinderea sau direcția unei ape curgătoare.
  2. (înv.) mers (repede).
  3. (fig.) trecere, durată, interval (de timp).
  4. desfășurare, mers, direcție a unor evenimente.
  5. preț sau cost, la un moment dat, al unei hârtii de valoare în raport cu altă hârtie de valoare.
  6. putere de circulație a unei monede.
  7. expunere, predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecții sau de prelegeri; (p.ext.) oră sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri.
  8. ciclu de lecții tipărite, șapirografiate sau dactilografiate în volum (și servind ca manual).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcurscursuri
genitiv-dativcursuluicursurilor
vocativcursulecursurilor
articulatcursulcursurile

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică