curățenie
/ku.rəˈʦe.ni.e/Etimologie
Din curat + sufixul -enie.
Definiții
- calitatea de a fi curat; starea, înfățișarea unei ființe curate sau a unui lucru curat.
- dereticare.
- purgativ, laxativ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curățenie | curățenii |
| genitiv-dativ | curățeniei | curățeniilor |
| vocativ | curățenie | curățeniilor |
| articulat | curățenia | curățeniile |