cununie

/ku.nu'ni.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a cununa + sufixul -ie.

„A săruta cununiile”Familie
„Duminică cununie”Familie
„Din lumânările de la cununie nu e bine să aprinzi țigara.”Familie Noroc și soartă
„Din lumânările de la cununie nu e bine să aprinzi țigara”Familie Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică