cunoaștere
/ku'no̯aʃ.te.re/Etimologie
Din a cunoaște.
Definiții
- acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei.
- reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător.
- faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cunoaștere | cunoașteri |
| genitiv-dativ | cunoașterii | cunoașterilor |
| vocativ | cunoaștere | cunoașterilor |
| articulat | cunoașterea | cunoașterile |