culesul
/kuˈle.sulEtimologie
Din cules.
Definiții
- forma de singular articulat pentru cules.
cules
/ku'les/Etimologie
Din a culege.
Definiții
- strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare.
- timpul când se strânge recolta.
- operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cules | culesuri |
| genitiv-dativ | culesului | culesurilor |
| vocativ | culesule | culesurilor |
| articulat | culesul | culesurile |
Proverbe & zicători
- „La culesul viei nu merge cu struguri în traistă.”Muncă și leneMâncare și băutură
- „La culesul viei nu merge cu struguri în traistă”Muncă și lene
Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică