culcare
/kul'ka.re/Etimologie
Din a culca.
Definiții
- acțiunea de a (se) culca; culcat.
- așezare în poziție orizontală.
- momentul când cineva se duce (sau este dus) să se culce.
- (adesea art., cu valoare de interjecție) întindere la pământ a soldaților, la un ordin dat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culcare | culcări |
| genitiv-dativ | culcării | culcărilor |
| vocativ | culcare | culcărilor |
| articulat | culcarea | culcările |