culc

Etimologie

Din culca.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru culca.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru culca.

Etimologie

Din latină collǒcāre (Diez, I, 123; Pușcariu 435; Candrea-Dens., 1005; REW 2052; DAR), sau, după Lausberg 26, de la cōlǒcāre, formă atestată, în care ō a trecut la ŭ după sincopă.

Definiții

1. (v.refl. și tranz.) a (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească).
2. (v.refl. recipr.) (fam.) a avea raporturi sexuale cu cineva.
3. (v.tranz.) a adăposti peste noapte.
4. a pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare).
5. (v.tranz.) a pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etc. pe ceva sau pe cineva.
6. (v.refl.) (despre plante) a se pleca, a se îndoi spre pământ.

Exemple

• S-a culcat puțin după-amiază.
• Se culcă la pământ.

Declinare

Sinonime: 1: se întinde, se lungi, se trânti, (înv.) se tinde, 3: găzdui, 5: (se) așeza, (se) așterne, (se) întinde, (se) lungi, (se) pune, 6: apleca

Antonime: a (se) culca: (se) deștepta, (se) scula