substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a cugeta (derivat regresiv).
Definiții
- capacitate de a gândi; gândire.
- gând, idee, părere.
- imaginație, fantezie.
- minte, intelect.
- (înv.) intenție, plan, proiect.
- conștiință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | cuget | cugete |
| genitiv-dativ | cugetului | cugetelor |
| vocativ | cugetule | cugetelor |
| articulat | cugetul | cugetele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină cogitare.
Definiții
- (v.intranz.) a urmări o idee, a medita; a se gândi.
- (v.refl.) (rar) a sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni.
- a-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | cugeta | cugetau |
Sinonime: aprecia, chibzui, considera, crede, găsi, gândi, intenționa, judeca, opina, plănui, proiecta, socoti