← înapoi la căutare

cuget

/'ku.ʤet/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a cugeta (derivat regresiv).

Definiții

  1. capacitate de a gândi; gândire.
  2. gând, idee, părere.
  3. imaginație, fantezie.
  4. minte, intelect.
  5. (înv.) intenție, plan, proiect.
  6. conștiință.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcugetcugete
genitiv-dativcugetuluicugetelor
vocativcugetulecugetelor
articulatcugetulcugetele

cugeta

/ku.ʤe'ta/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină cogitare.

Definiții

  1. (v.intranz.) a urmări o idee, a medita; a se gândi.
  2. (v.refl.) (rar) a sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni.
  3. a-și da seama, a ține seamă de..., a lua în considerare.

Declinare

CazSingularPlural
verbcugetacugetau

Sinonime: aprecia, chibzui, considera, crede, găsi, gândi, intenționa, judeca, opina, plănui, proiecta, socoti

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică