crai
/kraj/Etimologie
Din slavă (veche) kralĩ („rege”) (Miklosich, Slaw. Elem., Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 80; Meyer 203; Berneker 573), din germană Karl: este numele lui Carol cel Mare considerat drept suveran prin autonomazie. Confer maghiară király, albaneză kralj, neogreacă ϰράλις (krális), turcă kiral (din maghiară).
Definiții
- (astăzi poetic sau în basme) împărat, rege, domnitor.
- bărbat ușuratic, care se ține de chefuri, de aventuri amoroase etc.; craidon.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | crai | crai |
| genitiv-dativ | craiului | crailor |
| vocativ | craiule | crailor |
| articulat | craiul | craii |